De final.

Nu, nu am de gand sa scriu iar un post trist inchinat finalului verii . As putea sa devin dramatica si nu, nu-mi doresc asta. Vreau doar sa va arat o melodie.


Video : 

Lyrics : Sunt zile cand stiu 
ca totul candva se va termina
Dar niciodata n-am sa pot uita
Lumina din privirea ta

Si noptile in care amintirile se-ntorc mai mereu intr-un loc 
Simti ca zbori 
Simti ca e doar un joc.

Si o stea care-ti poarta noroc
Te duce departe intr-un vis
Ce-a fost scris dar s-a stins prea usor 
Mai ai doar un pas pana la nori
Poti s-alegi dintre mii de culori.

Si fara sa stii te pierzi usor
Alt decor si ti-e dor sa mai stai
Toti prietenii cu tine sa-i ai 
Sa indeplinesti acum cam tot ce visai.

Si nu e greu, nu e greu, nu e greu 

Daca-n final nu voi stii
Sa spunem fie ce-o fii 
Doar o noapte, desparte.

Dac-am trait doar un vis 
Sau daca asa a fost scris
Intr-o carte, intr-o noapte.

Daca-n final nu vom stii
Sa spunem fie ce-o fii
Doar o noapte, ne desparte. 

Dac-am trait doar un vis 
Sau daca asa a fost scris 
Intr-o carte, ïntr-o noapte.
Enjoy! :)

Discutie cu ego.ul propriu.

De multe ori realizezi ca esti singura persoana cu care mai poti vorbi, si cu care te mai poti intelege. Aceste concluzii duc de multe ori la niste dezbateri interioare nemaintalnite, poate putin confuze si cam exagerate. Dar totusi destul de filozofice. Deasta imi plac si de multe ori mi se intampla sa vorbesc.. cu mine! :).

Ma imaginez cu tine, departe, singuri. Departe... departe de toata agitatia si de toata galagia urbana. Imi imaginez discutii interminabile despre cum vrei sa fii, ce vrei sa fii, cum sa ajungi asa. Sa ma pierd in bratele tale si sa ametim privindu.ne

  Acum putem sa murim impreuna.

Asta imi doresc. Sper ca si tu. E amuzant, pentru ca toate astea se intampla in interiorul meu si nu se aplica si in realitate. Un amuzament sadic.

Dar asta e, nu putem fi toti, o apa si un pamant!. Trebuie sa ne diferentiam cumva, unii de altii.

Nu.i asa?:)

Just in my imagination.

Sunt aici. Si el, si ea.

El o vede, o simte. Stie ca nu mai e aceiasi. Si totusi, o vrea pe cea veche cu disperare. Se uita la ea si isi da seama de inevitabil.. e aceiasi fiinta dar mult mai puternica. Capabila sa ii faca fata, sa ii reziste, sa il lase aici si sa plece. Sa raneasca, sa calce in picioare, sa spuna, sa rapunga, sa urle, sa tipe, sa iubeasca,capabila de orice. Ii e era frica. Pentru prima oara el era cel care se teama de posibilitatea de a o pierde.. El era cel care o dorea cu orice pret, sa o atinga, saruta, sa stie ca e numai A LUI. Ca va fi acolo mereu, sa il ridica cand cada. Dar nu, nu mai e aceiasi ea, de atunci.
Ea e indiferenta. Il vede, dar nu simte. Pentru prima oara nu ii pasa. Era mandra de ea. Se uita la el. Cerea iertare, intelegere, iubire, tandrete, pasiune. Cerea lucruri de care nu a profitat cand a putut. Se uita la el si totusi .. inima vroia sa incerce, ratiunea ii interzicea. Sa isi asculte ratiunea? Da, asta face. El i.a cerut sa fie doar o amintire. Din tot ce a fost, a ramas o umbra. Acum va trebui sa taca..
el: te rog..
ea: ce?
el: sa ma ierti.
ea: nu.
O durere ii sfasie piepetul. Simte ca se prabuseste intr.o lume neagra, goala, lipsita de sens. Acum o intelegea. Ultimele ei vorbe au fost : "o sa te intoci tu cernadu.mi iertare. Atunci o sa ma intelegi." Asa si era.
Ea ii spune: " adio " si pleaca.
El cade. Se prabuseste intr.o negreala completa. O viata in regret si suferinta. Pentru ce? Pentru o greseala din trecut?!. Merita sacrificiu?. Nu. Ea merge dar nu rezista. Se intoarce. O sclipire in privirle amandurora. Se intoarse pentru un sarut de ramas bun. Asta era ultima e dorinta. L.a primit si a plecat. Gata, flacara s.a stins.
Jocul s.a terminat.

Without love anymore.

Azi m.am intors in trecut. Un deja-vu' sau poate ca tu ai vrut asta. Am dreptate, nu ? Ai stius sa ma aduci de unde am plecat. De data asta nu se mai poate ! Nu va mai fi la fel.. si tosui sunt mult prea slaba sa.ti rezist!. De ce trebuie sa te iubesc atat?! Acum imi dau seama ca m.am mintit atat amar de timp ca nu mai simt nimic pentru tine cand tu defapt ai fost mereu aici cu mine urmarindu.ma cu atentie.! Si totusi, nu pot sa te uit.. dar poate ca nici nu vreau.
M.ai invatat sa iubesc, sa zambesc, sa ma bucur de tine, de viata, de vara sa iubesc lucrurile mici si sa nu fiu orbita de cele mari. Ai fost mereu rabdator cu mine, mi.ai urmarit pasi si mi.ai spus cand unii erau prea mari sau prea mici si m.ai convins ca doar langa tine pot fii fericita !
Privesc in trecut. Cand te aveam numai pentru mine si tot timpul tau imi era alocat. Acum ne e frica. Frica sa nu suferim din nou, sa nu te pierd, sa nu ma pierzi, sa stiu ca o sa te am si o sa ma ai pentru restul timpului aici.
Ma vrei? Te vreau! Ma urasti? Te iubesc! Ti.e frica ca o sa ma pierzi? O sa plec. Ne vrem raul, dar ne iubim.
De unde stiu? Pur si simplu stiu.Simt! Sunt un om si simt! Am instincte. Cu toate astea, mi.e frica sa nu ma insel. Si totusi, inca astept revenirea noastra. Cadem intr.o prapastie, fara sfarsit. Goluri degeaba, neidentificate.  Le simtit, dar nu le putem intelege. Cadem, intr.o prapastie infinita. Cad, ca sa scap de tine. Nu vreau sa ma ridic, sau sa ma  ridici. Vad o luminita, capatul tunelului De ce esti tot tu aici? De ce nu pleci? De ce nu ma lasi? Stii ceva? Totusi, astept revenirea noastra, mai mult ca oricand!
Trecut, viitor? Cui ii pasa? Te vreau in prezent!

Copilareste.

Simt cum deodata toata vlaga mea si cheful de viata pleaca acum, odata cu tine, cu ultimul nostru sarut.Sleita de puteri, sunt aici, pe podea, singura, astepand mana care sa ma poate salva. Nu vine!Cu greu, ma ridic. Din perete in perete ma duc in locul care odata era al nostru. Vroiam sa urlu cat de tare pot,sa stiu ca cineva ma aude. Nimic. Tacerea asta ma face sa imi pierd si mai mult calmul, rabdarea, speranta, puterea, orice ma poate face fericita sau ma mai tine in viata.
Teribil! Nimic, nimic, nimic. Asta esti, asta faci din mine: nimic. E perioada gloriei tale in timpul mortii mele. Te bucura asta? Sper ca esti mandru! Bravo! Ai castigat premiul cel mare: te rog o plecaciune si dispari. Nimic mai mult sau mai putin. Si cu toate astea, nu iti pot face rau. Instinctul ma face sa te protejez in continuare. Sa tin la tine, sa te ascult, sa te inteleg, sa iti fiu cea mai buna prietena, sa te consolez cand esti trist, sa te ridic cand cazi.
Crezi ca meriti asta? Crezi ca merit ce imi faci? Doua intrebari, un singur raspuns : " Nu! Nu merit!" Ma bucur ca realizezi. Degeaba! Eu ma cufund tot mai jos, intr.o mare neagra! Asta imi faci!

Ne vedem dincolo, iubire!.