Just in my imagination.

Sunt aici. Si el, si ea.

El o vede, o simte. Stie ca nu mai e aceiasi. Si totusi, o vrea pe cea veche cu disperare. Se uita la ea si isi da seama de inevitabil.. e aceiasi fiinta dar mult mai puternica. Capabila sa ii faca fata, sa ii reziste, sa il lase aici si sa plece. Sa raneasca, sa calce in picioare, sa spuna, sa rapunga, sa urle, sa tipe, sa iubeasca,capabila de orice. Ii e era frica. Pentru prima oara el era cel care se teama de posibilitatea de a o pierde.. El era cel care o dorea cu orice pret, sa o atinga, saruta, sa stie ca e numai A LUI. Ca va fi acolo mereu, sa il ridica cand cada. Dar nu, nu mai e aceiasi ea, de atunci.
Ea e indiferenta. Il vede, dar nu simte. Pentru prima oara nu ii pasa. Era mandra de ea. Se uita la el. Cerea iertare, intelegere, iubire, tandrete, pasiune. Cerea lucruri de care nu a profitat cand a putut. Se uita la el si totusi .. inima vroia sa incerce, ratiunea ii interzicea. Sa isi asculte ratiunea? Da, asta face. El i.a cerut sa fie doar o amintire. Din tot ce a fost, a ramas o umbra. Acum va trebui sa taca..
el: te rog..
ea: ce?
el: sa ma ierti.
ea: nu.
O durere ii sfasie piepetul. Simte ca se prabuseste intr.o lume neagra, goala, lipsita de sens. Acum o intelegea. Ultimele ei vorbe au fost : "o sa te intoci tu cernadu.mi iertare. Atunci o sa ma intelegi." Asa si era.
Ea ii spune: " adio " si pleaca.
El cade. Se prabuseste intr.o negreala completa. O viata in regret si suferinta. Pentru ce? Pentru o greseala din trecut?!. Merita sacrificiu?. Nu. Ea merge dar nu rezista. Se intoarce. O sclipire in privirle amandurora. Se intoarse pentru un sarut de ramas bun. Asta era ultima e dorinta. L.a primit si a plecat. Gata, flacara s.a stins.
Jocul s.a terminat.