Mai stii? Am împartit aceleasi : visuri, sentimente, spetante, neajunsuri, problem, ACEIASI INIMA!. Îti amintesti ? Nu îti amintesti. Nici nu ma astept sa îti amintesti. A fost… Stii doar ca trecutul nu e acelasi cu prezentul… Sau stii? Poate ca mi.am pierdut credibilitatea cand ti.am zis ce simt. Pare nebunescnu? Daca am exagerat ? Nu am exagerat. Sunt o nebuna. Nebuna când nu esti aici. Asta da… altfel nu.
Oricum.. conteaza?. Conteaza tot ce a fost. M-ai lasat. Te-am lasat. Ne-am lasat unul pe altul. Ne-am lasat unu’ în urma celuilalt, fugind unul de altul prin negura vietii, pe o plaja... la apus. Fugim... Fug de tine! Fugi de mine! Fugim de noi. Fugim de responsabilitati, amintiri, unul de altul.Nepasarea de care dam dovada ma înfioara... am un permament sentiment de teama, vinovatie, ura, iubire.
Sunete... sunetul tau intrând în casa, cum bagi usor cheia, pasesti usor de frica sa nu ma trezesti, usorul scârtâit al pasilor tai, sunetul vocii tale când îmi spuneai soptind ca ma iubesti... Stii? Parca am fi un cântec prost.. fara rost.. pierdut în umbra obscura a anilor de tinerete.
Eram doar doi copii care fugeau de frica suferintei.. dar nu eram noi.. Erau simplele umbre ale acestor ‘ noi ‘ de acum si acei ‘ noi ‘ de atunci.. Eram doi oameni care nu stiau adevarata esenta a vietii si sensul iubirii. Nu întelegeam limbajul realitatii si ne încredeam prea mult in vise.. Asa eram atunci.
Umbre ale trecutul.. le vad pe toate în tine..
Parca nu te.ai schimbat deloc.. Aceiasi ochi jucausi si sclipitori, aceiasi privire superficiala care vede doar partea frumoasa a lucrurilor mereu. Dar nu pot trai mereu în trecut.. Trebuie sa ramân doar eu.. de mult te-am lasat în urma si acolo trebuie sa ramâi.
Trecutul... trecutul ce nu ma lasa sa îmi traiesc prezentul si sa ma gândesc la viitor. Totul îmi lasa un gust amar, un gol, un spatiu ce nu mai poate fi umplut. Un fior pe sirea spinarii, o lovitura în stomac.
Nu mai pot.. Nu mai pot continua asa. Fara tine.. nu sunt eu!. Si desi ma mint când zic ca esti o amintire pastrata într.un unghi întunecat.. mint. Esti totul pentru mine. ABSOLUT TOT.
Vise, împliniri, sperante, sentimente, amintiri, trairi, esente.. toate bucuriile vietii , le-am cunoscut alaturi de tine.. Alaturi de tine am învatat sa zbor, sa cânt, sa râd, sa ma bucur de viata, sa plâng, sa ascult. Tu mi-ai dat aripi si m-ai hranit cu aluzii pentru ca aripile sa ma ajute sa zbor chiar daca nu vei fi aici. Te-ai înselat. Ai plecat iar aripile au cazut. Nu mai pot sa zbor.
Pleci, vii, iar pleci, iar vii. De ce ma hranesti cu aluzii?! De ce imi dai aripi ca sa mi le tai?!. Care e satisfactia sa ma faci sa plâng?! M-am saturat sa citesc si sa aud mereu despre dragoste, afectiune si chestii de genul acesta. Vreau sa am parte de ele. Stiu ca cer imposibilul, dar oricine viseaza la cineva care sa o iubeasca.
Ma întind pe iarba si privesc cerul. Stele sunt singurele care ma vegheaza si sunt interesate de starea mea.Vântul bate usor ; îsi anunta venirea. Pâna si lui îi pasa mai mult de mine, decât tie. Mii de gauri în cer.. mii de stele.. Stiu.. uneori poate ca pun prea mult suflet în ceva..sau imi pasa prea mult de cineva si ma implic. Si regret. Am mii si mii de regrete în ore târzii ale noptii. Licurici si buburuze îmi soptesc în obscuritatea noptii cântece frumoase.. balade. Vaii! Ce as mai dansa acum.. dar singura nu pot.. dansul e ceva în doi.. sunt un dansator fara pereche.. o simpla fiinta camulte altele. De ce as fi eu cea care se bucura de dragostea ta când nu merit asta?. De ce mai am speranteca într.o zi te vei întoarce la mine?. De ce?. De ce atâtea lacrimi,întrebari, prostii, amintiri pentru nimic!
Stii.. e amuzant. Tu, eu, noi. Sau poate doar ‘ tu’ , fara ‘ eu’ , fara ‘ noi ‘. Complicatii. Ma mint în zadar. Tic , tac. Tic, tac. Uite asa.. usor.. se duc toate.. Tic , tac. Tic, tac. Hai mai taci!. Nu mai vreau sa mai aud tic,tac!. Simt cum toata vlaga, fericirea si tot ce a mai ramas din optimism se scurge cu fiecare tic, tac. Ne nastem , traim si murim. Asa e viata. Murim cu regrete. Mii de regerete, dar nu te poti întoarce aici, ca sa le repari. Le ai, le ascunzi si te duci cu ele sus.
Ma tem.. ma tem ca odata ce te.am pierdut.. nu o sa te mai am. Si aceasta teama devine realitate. Simt cum toata puterea mea, mi se scurge prin vene si cum toata bucuria dispare cu fiecare lacrima.
Totul, absolut totul. Asta erai!. Erai.. trecut.. pacat, a fost frumos. Dar... când starea de vis se uneste cu realitatea simti cum micul tau univers cladit cu multa dragoste si atentie dispare, lasându-te neajutorata.
MOARTE CURATA!.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu